Материал из Wikilivres.ru
Перейти к навигацииПерейти к поиску
© Адела Василой:
Мелодия
Когда настанет ночь, и хмурой пеленою
Накроет пики гор, мешая свет со тьмою;
Когда зефиры дня, что дремлют под цветком,
Листве вернут покой, а лесу — тишь и тени;
И с горизонта ввысь взовьётся астр вечерний,
Влекомый облачным возком;
O Муза! ты уйдёшь, наполнив темнотою
Задумчивый твой взгляд... как голубь у прибоя,
Едва касаясь вскользь песка земных морей;
На берегах иных продлишь свои мечтанья,
Примешивая к ним морской волны стенанья,
И к эху — шепоток таинственных речей.
| 14.02.2015
|
|
Auguste Lacaussade :
Mélodie
Lorsque la nuit descend et de ses voiles sombres
Sur la cime des monts déploie au loin les ombres;
Quand les brises du jour, sommeillant sous les fleurs,
Au feuillage des bois ont rendu le silence,
Et que l’astre des soirs de l’horizon s’élance
Porté sur un char de vapeurs;
O Muse! contemplant l’obscurité qui tombe,
Pensive, tu t’en vas, semblable a la colombe
Qui frole a pas furtifs le sable uni des mers,
Sur des bords isolés continuer ton rêve,
Et meler au bruit sourd que murmure la grêve
L’echo mysterieux de tes muets concerts.
| publ. 1852
|
|
== Перевод на румынский ==
© Adela Vasiloi:
Melodie
Când noaptea pogorî, în văluri reci și sumbre
Înalte culmi de munți sub ele-ascund în umbre;
Când brizele de zi adorm în flori,
Frunzișul alinând, pădurea-n tihnă zace,
Și astrul serii, blââd, domnește iar în pace,
Lansat de orizont în carul de vapori;
O, muză! Сontemplînd obscurități nocturne,
Tu, gânditoare, pleci, aproape fără urme,
Călcând nisipul pe furiș, incert;
Pe-un mal îndepărtat tu zămisli-vei visuri,
Tumultul ascultând, ce vine din abisuri,
Ecou misterios al unui mut concert.
| 14.02.2015
|
© Адела Василой, переводы
Примечания